Epilogue (Relief)*
13 Aug 2008 — LP
B'estFest 2008, un festival cu multe nume pe multe afişe, grăbit şi dezordonat ca o maşină de tuns iarba. 4 iulie: Alanis e învinsă de apropierea nopţii şi se lasă pradă somnolentei. Cypress Hill adună public curat. Eu adorm pe un genunchi străin. Mă trezesc având în faţă o parcare plină de pahare de plastic remodelate şi o scenă Dacia singuratică. Silent Disco atrage publicul ca un magnet sperios. Solistul OCS e prea mic de înălţime. Mă cert violent cu genunchiul şi urăsc două brunete. Am înţeles că Unkle rulled. 5 iulie: Ascult The Mood live. Sună foarte bine. Un stil curat britanic. Manics îşi fac treaba admirabil. 6 iulie: Sunrise Avenue au început frumos, dar nu am rămas să-i vad, fiindcă am uitat că sunt finlandezi. Manu Chao face un spectacol mai dinamic decât Furtado. Foarte bine. Aftershock : Nu ştiu, puii mei. Am făcut tabele timp de 8 ore, şi mi-a plăcut. Am ieşit 6 minute să văd atmosfera Primal Fear şi a fost mai mult decât aşteptam. Ce public frumos şi cât de beat! Cel mai prost e că la sfârşitul zilei un idiot foloseşte lapul de care am eu nevoie şi mă simt prost să-i spun că mai am de lucru şi faptul că îşi verifică mailul fix atunci şi acolo nu mă ajută. Ne îmbrăţişăm la plecare. Sper să ne vedem la Metallica. O senzaţie strenie de inutilitate. Mă hotărăsc să renunţ la ostilitatea cu care mă ţin legată de scaun să termin treaba. Nu merită efortul. Mai îmbrăţişez câteva persoane, mai mult tipi, că fetele mă urăsc. Hai naibii acasă, unde e somnul cald. Metallica: Ce de ploaie într-o singură zi. Nu purta top mulat într-o zi în care nu ai verificat starea vremii. Adina e suspicioasă. E sigură că topul meu e acolo doar pentru că e concert rock. Protestez râzând. Bineînţeles că nu.. Creaţa îşi dă cu părerea că trebuia să primim tricouri ; spre exemplu, eu nu pot să lucrez în topul ăla. Jes, you think?! Jandarmii au aceeaşi părere. Bine că toarnă! Pun pelerina. Un rotunjor adorabil mă roagă să-i vând pelerina. Fratele meu, dacă ai şti ce bucată mică de top e sub pelerina asta, ţi-ai face cruce şi mi-ai da şi sacul tău de gunoi. Zip it! Un concert profesionist. Sunet foarte bun, prestaţie generoasa, un ecran deştept în spatele scenei..fă maraton în youtube, că eu nu folosesc cuvinte potrivite să descrie Metallica în concert. Păcat că a plouat. Lenny Kravitz: Nu ştiu, nu ascult. Am făcut cadou invitaţiile. Voi merge în Rai pentru asta. Am dormit pe un genunchi de Adina. A ieşit bine concertul, publicul a fost încântat şi...a fost drăguţ. Iron Maiden: Azi am avut chef de treabă. În sfârşit. Dar e pe timpi. Până vine pinguinul. După aia, în public, sugarcube, la VIP, unde îţi e locul! M-a încântat trupa asta, deşi nu e genul meu, dar mi-a plăcut că am stat mult în public pe gazon, singură. Mi-am amintit cum e să fii spectator. Dar e mai mişto să nu fii. Îţi mulţumesc, Dan, pentru că ai furat pentru noi: pizza, chips, kiwi, cola, bere, portocale mici care semănau cu mandarinele..şi pentru că îmi săruţi mâna! The Mood au făcut deschiderea. Munte. 7 zile de dormit în cabană şi de mâncat, un traseu amărât, frică de urs pe parcurs. În Bucureşti, cald. Maraton de filme. Am renunţat la Stufstock 6. Îmi pare puţin rău. Ascultă. *