Pinguinul din căpşuni
14 Apr 2008 — LP
Scot capul din căpşuni şi îmbrac un costum de pinguin. Mă bucur că sunt mică şi nu port tocuri. Şi că râd. Festul e în ziare şi asta îmi convine brusc. Sortez însă impresiile şi relaxez muşchii... orbii nu ne văd. Fiindcă noi suntem adolescenţi nepieptănaţi care se joacă de-a organizatorii. Purtăm pantofi şi fuste şi întrebăm politicos când intrăm prima dată în lift la Hilton: «Eu merg la 1, dumneavoastră?», când liftul nu merge mai sus de atât. Şi călcam timid pe covoare groase căutându-l pe Cioran. Ştim că toţi oamenii ăştia greşiţi ne ghicesc... nu suntem de-ai lor. Noi suntem cei care circulă cu RATB. Şi care stăm în parc la Ateneu gândindu-ne că nu am intrat în nici un 4 stele. Şi ăsta are 5. Luăm inima din piept şi o punem în geantă. Scoatem câteva zâmbete, să avem de schimb... se uzează uşor. Găsim locul, găsim oamenii, oamenii ăştia care ne văd crescând şi care ne suportă încă. Uităm de zâmbet, avem încântare... aranjăm totul cât mai bine... ne luăm locurile... şi... acum purtăm ecuson de organizator. 6, vine presa! Zâmbiţi frumos, învăţaţi-i ce voi nu ştiţi, dar ei da. Serviţi-i cu cafea şi ceai, inmânaţi-le comunicatele şi îndrumaţi-i si pe ei către Cioran. Acum aşteptati familia Regala. A, atât de simpli sunt? Cât de molcomă e simplitatea asta, şi cât de nobilă. Acum e vremea zâmbetului timid. Ei sunt viitorul cuplu Regal al Romaniei. După ce ma întorc acasă dau search pe net, să vad ce au scris jurnaliştii ‘ceia, care mai de care mai amabili, în afară de cei de la TVR. Ce au scris ei ? Exact ce le-am dat noi în comunicate. Nici un semn din care să înţelegi că au fost cel puţin o seară la Caffé să vadă ce înseamnă echipa ‘ceea de neînsemnaţi pinguini ascunşi în căpşuni.