Pink Martini
15 Sep 2007 — LP
Nu fac istoricul trupei sau analiza componentei, fiindca de asta exista site-uri oficiale. De astia am auzit intr-o conversatie si am dat, ca tot prostul, search pe dc. Am gasit fix 13 piese. Acum stau cu ochii pe youtube si ma tot mir de cucoana asta care vorbeste cu eugenul personal. Ma apuca nostalgia de coada ochiului cand ma gandesc cati eugeni sunt in jurul casei. Cucoana cu parul mare si rosu are picioarele cam lungi, tocurile cam inalte si jur ca se misca prea repede. Are si farmec. De aia ma duc eu la concertul din Tara Natarailor (a.k.a Ro), in coada lui octombrie, fix in Sala Palatului. Nu platesc biletul, pana nu ma asigur ca imi plac si live. Dau banii bisnitarilor si ma duc sa stau cu fundu' pe o treapta, cu botul pe labe si cu ranjetul pana la urechi. Ma duc sa ascult. Nu ma duc sa ma asez cu grija pe unul dintre locurile bune si incomode ale Salii Palatului. Nu ma duc sa imi asez un picior peste altul, intr-o fusta corect croita, strimta si distinsa, cu o crapatura discreta, pentru cunoscatori. N-o sa imi pun palarie si n-o sa-mi inclin capul in semn de salut catre domnii in costum. N-o sa ma port ca o englezoaica bine crescuta, fiindca nu's. Ma duc sa vad cucoana, sa ascult orchestra, sa ranjesc de incantare la solourile de sax sau pian, sa imi lungesc gatul catre contrabas, sa intreb cucoanele ce piesa a fost aia si sa imi scriu numarul de telefon pe hartie milimetrica. Nu fac analiza muzicii lor, fiindca nu-mi permit. Pm (a se citi "pink martini" ;) ), am 13 piese si eu nu ascult jazz. Au influente latine si slab afro.